In fiecare an e un inceput

Dar nu de Anul Nou, nu suport aceasta festa. In schimb Craciunul e sfant e mirific, ma transforma radical intr-o copila aproape infantila, deoarece imi impun sa ma amagesc cu tot ce mi s-a spus in copilarie de bunici, ca este adevarat. Da, bunicii, of cat i am iubit. Jocul lor de a ma face sa cred ca vine Mosul ala batran, cu sacul plin- dupa fapte- eeeei si cum ii mai ascultam, cum mancam la dorinta lor pana imi venea rau.... numai sa nu i supar. Gaseam cu prietenul meu de suflet Ovidiu, doua trei scaune rasturnate un pic de deranj in sufragerie, cica- ziceau ei, mosul e batran si nu vede bine, iar eu copil docil si prostut, credeam, grav e ca si acum ma amagesc.....dar degeaba. Nimic nu mai e cum a fost, deoarece nici bunicii nu mai sunt, m- au parasit. Buna-asa ii ziceam- acum 5 ani, desi o imploram in spital sa nu ma lase si ea imi clipea din ochii ca ma aude si nu ma lasa.....Dar intro noapte torida intru- un spital, numai noi doua la reanimare.... s- a stins si atunci am realizat cat sunt de singura....ca pe bunici nimeni nu- i poate inlocui, nici parintii, nici fratii, nici sotii sau sotiile, nimeni. Ca numai bunicii, reuseau sa ne amageasca de bunatatea Mosului, numai ei stiau cum sa ne "minta", numai ei au fost si sunt perfecti, ca numai ei stiau sa ne dojeneasca cu vorba-i dulce, numai cu ei puteam fi obraznica, fara sa fiu "altoita", numai cu ei ma simteam PERFECT. Dar acum, am descoperit o alta parte a frumusetii vietii, o alta etapa. Si mai sper, ca si voi cei care-mi cititi eseul sa fiti fericiti si iubiti, chiar VREAU asta si va impun sa fiti fericiti. Haideti sa asteptam Craciunul, poate va fi bine, poate vom avea surprize placute, poate......vine Mosul ala batran aproape orb.....care o sa ne rastoarne prin casa obiectele ce-i stau in cale!