.... Uf ce zi am avut Tara, hai sa intram putin in ceainaria de la colt...De ce- ai intarziat? Mereu procedezi asa si sunt obligata sa- ti suport acest obicei, imi ajunge si mie.
Deja ma enerva fiinta asta, imi strica seara...dar e prietena mea si o accept si cu nemerniciile ei.
- M-am intalnit cu cineva pe care tu nu-l suporti si a trebuit sa scap de el pentru a nu ma insoti, daca afla ca ma intalnesc cu tine sigur venea si el. Cu un chip trist Tara imi vorbea de o cunostinta comuna, Darius- un barbat ce nu si gaseste linistea desi are aproape 50 de ani, cauta...si toate cautarile duc la mine.
- Bine atunci, hai sa mergem la ceainarie, daca tu crezi ca putem sa ne relaxam dupa o zi asa de banala, merg pe alegerea ta.
Ajungem plictisite si intro doara deschid usa, primul contact este cu acei clopotei feng-shui agatati special ptr ca, clinchetul lor sa atraga atentia ca cineva le calca pragul. Ne intampina o aroma placuta de vanilie, un interior cald, intim, oameni la masutele mici vorbind in soapta si savurand ceaiuri alese...cateva lumini rosiatice bat spre colturile intunecoase special directionate ptr a nu lasa demonii sa si vada linistiti de treaba- in cultul feng-shui una din reguli este sa nu lasi nimic intro incapere fara lumina fie si artificiala. Cateva priviri se indreptara spre noi, nu le-am definit fetele bine, luminile fiind cum spuneam directionate cu un scop, dar si sa creeze intimitate. Gasim o masuta retrasa, o alegem din priviri, ne facem confortabile....eu ma asez cu spatele la intrare, Tara avea in obiectiv toata ceainaria....Nu doream sa vad nimic, preferam sa privesc decorul de pe perete in stil chinezesc, fara sa reusesc sa i ghicesc taina. Eram abatuta si trista, Tara incercand sa-mi afle gandurile am rugat-o sa ma crute in seara asta de detalii, sau sa incerce sa vorbeasca mai putin despre mine si mai mult despre ea. N-am avut succes deoarece femeia e tot femeie....Ni se aduce comanda, aromele ceaiului sunt imbatatoare, simteam cum ma patrund, ma incalzesc...invaluita de aceasta stare ii multumesc in gand Domnului ca m-a calauzit in seara asta aici. Simteam o legatura ciudata cu tot ce tine de decor, de muzica in surdina specifica unui ritual intim dedicat ceaiului, simteam o caldura combinata cu emotia unei iubiri! Ma molesesc dupa cateva inghituri, parca as fi baut alcool aromat....ciudata senzatie...Inchid ochii cateva secunde, gandul meu pleca departe parca ma simt golita, usurata....vreau sa raman asa ca intro transa, dar imediat mi am dat seama unde sunt si imi revin, mai iau o inghititura de ceai si dau de ochii Tarei mirati...O linistesc spunandu-i ca doar ma descatusez de ce ma apasa de prea multa vreme.....Ea stia ce ma apasa, stia misterul, iluzia, imposibilul, sau normalul existentei mele.... Stia, dar nu putea sa inteleaga, fiind si o fire mai agitata. Tot incercand sa legam o conversatie sau sa punem de o micuta barfa, a inteles ca trebuie sa ma lase putin cu gandurile mele, a simtit ca doream sa ma contopesc, cu armonia din interior. Tara, incepand sa si verifice sms-urile, profit si incerc iar sa inchid ochii si sa trag intens pe nari aroma ciudata din atmosfera si ce a ceaiului,,,imi face extrem de bine, se poate compara cu acea baie fierbinte cu sare aromata si ambianta pe masura....Cateva secunde am simtit ca plutesc, inseamna ca reusisem sa ma relaxez....dar brusc, simt o mangaiere pe umarul stang, apoi pe par, o mana puternica s-a lipit pur si simplu de umarul meu, o voce soptita dar raspicata imi spune:"Esti femeia vietii mele, pentru tine traiesc". Deschid ochii, Tara privea muta, eu ma intorc dar, nu vad decat un barbat iesind pe usa.. un barbat corpolent, inalt, intr-un trenci negru...atat!
-Ce a fost asta, intreaba Tara cu vocea sufocata?
-Tu sa- mi spui, erai cu fata, ai putut vedea tot!
-N-am avut ce vedea, cand am ridicat privrea, deja totul se intamplase si a plecat....
-Nici eu nu stiu si nu inteleg ce a fost asta...mi- a spus in soapta ca eu sunt femeia vietii lui.....si a plecat!
-Rade infundat si incepe sa dezvolte scenarii....
Nu am reusit s-o opresc din elanul si incantarea exaltata....am lasa-o sa creeze deja idila imaginara. Cu mult efort o mai puteam urmari, imi doream sa scap de ea, dar cum? Ii zic intro doara ca vreau sa plecam....Ne imbracam si usor ne strecuram printre masute....clinchetul se aude....gata, din nou in pacla rece a serii....mergem cativa pasi si ne luam ramas bun...
-Pe maine Tara. Te sun.....
-Bine draga mea, astept telefonul de la tine si detalii, nu scapi pana nu-mi dezvalui ce a fost cu acel barbat....
O las sa bata campii si ma indrept spre straduta mea, se cam intuneca, ma cuprinde raceala serii, pasii imi sunt din ce in ce mai repezi fara voia mea...e liniste- lumea deja s-a retras pe la casutele lor....ocolesc cateva gropi si dintro data aud pasi, ma intorc....vad un chip in umbra, vad acel trenci, vad barbatul din ceainarie.Ma opresc si-l intreb cu vocea stinsa de frica, ce vrea?
--Nimic, fii linistita, iti veghez drumul spre casa, e tarziu si doream sa am garantia ca ajungi fara probleme..
-De ce mi -ai spus acele vorbe? Cine esti?
Tace, dupa cateva momente spune destul de raspicat: "nu-ti face griji, daca nu poti fi reala ptr mine, vei ramane cea mai frumoasa iluzie a mea, mergi linistita acasa, te voi veghea mereu...sa ti fie bine.....hai, du-te, mergi linistita iluzia mea frumoasa..." Pana si el avea emotii se simtea in voce, pauzele il tradau, isi cauta cuvintele frumoase, pentru a ma linisti.
Ii urmez sfatul paralizata, intimidata... pasesc spre casa, imi abandonez straduta, el nu se mai aude s-a pierdut in ceata densa...e multumit ca am ajuns fara probleme. Interfonul...intru.....