sâmbătă, 18 octombrie 2008

CAT ADEVAR

Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?” Emil Cioran

2 comentarii:

nu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
LuMassa spunea...

yonodo, iti inteleg rautatea postarii tale, s-ar putea sa ai dreptate ca sunt-suntem TOTI PROSTI si NUMAI tu inteligent. Bucura-te atunci de tot ce stapanesti! Eu ce sa ti zic mai mult? Nu pot fi rea ca tine, doar toleranta si comunicativa, in rest esti liber sa jignesti, daca asta iti face bine! Numai bine!