Tristetile sunt ca un asternut de frunze moarte

   In valtoarea  vietii, uiti de cele mai multe ori ca poti fi folosit, poti fi lovit, poti gresi sau poti face bine involuntar- fara sa se remarce. Dar cine te mai crede, cine te mai intreaba de ce? Apoi,  ce rost ar mai avea!
  Fiind ancorati mai mult decat trebuie in lucruri care nu ar trebui sa ne intereseze,   uitam ca traim o viata personala, ca existenta noastra e strict a noastra, nu apartinem nimanui si de aici pleaca tristetile noastre, de aici ni se pare ca ne este mai rau ca altora, ca suntem mai napastuiti ca altii, ca suntem mai saraci sau mai bogati...  uite ca nu e asa  desi,  parca,  cineva doreste sa traim intro mare eroare. Ceva  mai puternic decat noi ne calauzeste spre rau. A fi folosit este  o arma de catre cel ce te foloseste, iar cel folosit  nu are nici macar un scut de aparare....trebuie sa taca, fara alt comentariu. Cel ce castiga nu va fi mai fericit ci, doar alimentat cu hrana necesara ptr a supravetui, hrana ce il face si mai puternic si mai rau si mai dur, iar cel vlaguit de toate nu riposteaza deoarece nu mai are energie si daca ar avea ar fi in zadar.... Nimeni nu castiga din acest joc diavolicesc- as zice ca se nasc doar regrete, tristeti, nemultumiri de sine.  Sangele sanatos supt de cel puternic il intareste doar ptr o zi, el va trebui sa caute in alta parte, trebuie sa si alimenteze forta, altfel moare.
  Vi s-a intamplat sa va plimbati toamna prin parc, sunt sigura de asta.....o fac si eu cand imi mai aduc aminte....dar tristetile napadesc pana si pe cel mai imun om la sentimente pure....te fac sa spui: Doamne, calc pe frunze moarte, incet incet asa vom muri si noi, asa se va calca si pe noi, chiar daca o placa de beton ne acopera....natura moare amorteste, dar primavara renaste, ei omul nu are acest noroc divin, el moare si gata...
  Ce ar trebui sa nu uitam cand ne trezim dimineata: multumirea ca vedem soarele,ca suntem sanatosi, ca avem un acoperis,  nu suntem singuri, ca nimeni nu trebuie lasat sa ti conduca viata, hmmm cam greu. Aici as adauga ca nici fenomenul politic  nu trebuie tratat  decat cu indiferenta-  ei se folosesc cu stiinta noastra de noi, ei nu va dau nimic doar va cer sacrificii ptr a creste forta lor- forta lor inseamna bani, numai  banii dau forta..... ei nu vor in politica doar ca au  un mare drag de voi, de tara, ar fi stupid sa credeti asa ceva! Ei sorb cu sete sangele ca personajul rau din orice poveste, ei se trezesc dimineata calculand cat si cum vor mai castiga un ban necinstit prin manevre bine puse la punct, ei nu se tradeaza intre ei, nu conteaza din ce partide sunt, ei sunt uniti si va dezbina doar ca ei sa poata "lucra mai bine" cand doi se cearta la tv sa va alimenteze aparent buna dispozitie, sau sa va enerveze alti cinci sau sase, lucreaza ptr ei .... ingroasa conturile....
  Ce nu trebuie sa uite personajul nascut sa faca rau si nici politicienii ca intro zi vor fi si ei asternutul de frunze moarte si ca poate eu sau voi intro zi vom calca pe el ...se poate si invers, nu?
Amintesc  ceva din filosofia salcamului: "infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara"
Pana cand nu  vom fi siguri ca salcamul si vom invata cand  merita sa acordam atentia noastra  cuiva, atunci vom fi realmente impliniti,  pana atunci  platim...