Mi-am mai cumparat o "casa" virtuala

Aici:    http://lumiss22.wordpress.com/

Sunt taaaare multumita ca am dat startul ( in lumea blogosferei),  culorii la mare cautare-VIOLET, simt ca succesul va fi garantat....In momentul  cand Mihaela Geoana si-a spus oful, a doua zi am avut o revelatie hihihhi, sa-mi trasform casuta in violet si iata ca ma urmeaza cu incredere si alte bloguri....de saptamana trecuta aflasem ca, dna EU va face acelasi pas...deh trendul bata-l vina... la necaz prietenul se cunoaste, cum sa  o lasam pe M. Geoana singura?  

Strigate disperate catre guvernarea de tip stalinist

Wow ce titlu am tras! Dar e bun... macar asa sa atinga  acolo unde nesimtirea s-a instaurat. Sa facem o analiza practica,  nu bazata pe fraze pompoase ci pe ceea ce traim fiecare in parte.  Incep, prin a  spune ca:
... lumea este disperata  asa ca,daca cei ai partidului care aduc voturi si ii ajuta sa ajunga la putere nu sunt ajutati legal, ce sa mai asteptam?? ei fac cea mai mare gresala de tip stalinist, desfiinteaza locuri de munca .... somer inseamna intretinut de societate care societate nu are fonduri ptr ca nu are angajati de la care sa retina ...daca inainte 2 muncitori sustineau 1 pensionar, acum 0, 87 muncitor sustine un pensionar ceea ce face ca un muncitor sa faca norma dubla-si asta daca are ce munci , participarea lui la pensie fiind insuficienta,  contributia se diminuiaza precum salariul redus drastic ...norocul este cu organizatiile internationale dar nici astea nu pot interveni la infinit ...si ce mai face PD_L??? isi trimite oamenii care aduc mult la partid  de la bani pana la voturi, la puscarie ceea ce va duce la o ruptura intre militanti... cei din grupul mafiot din conducerea PD_L   au inceput sa lase sustinatorii la nevoie ... cam asta e caracterul politicienilor romani de aceea nu trebuie sa-i lasam neatentionati. Consider un act josnic din partea GREILOR din PD_L prin ceea ce fac azi, inchid cercul excluzand pe cei folositi, cei care au dat gros la nevoie si acum nu mai sunt necesari, vor veni alti fraieri si vor da ptr o functie/favor,  peste 3 ani...si tot asa. Cunosc oameni care au contribuit pana si din urbea mea, cu bani multi, cu mese copioase, aducand  voturi si acum sunt dati la gunoi de maharii PD_L. E corect? Adica ptr ei esti de unica folosinta?  PD_L a devenit azi ca un club exclusivist adica: esti bogat, esti darnic, taci si faci, te folosesti si de mama si de tata, dai tot ce ti se cere, te desprinzi usor de prieteni, tradezi... booooon esti in clubul nostru, daca nu,  ai grija ca mai si platesti, iti mai facem si un proces, o ANI in pat cu tine.... Dascalii  au primit salarii cu 17% mai mici desi legea nu permite asta, se inghesuie copiii in clase, n-au nici locuri saracii, se dau afara fara preaviz, raman dascalii care-si dau "dreptul"directorului , care mai au cu ce mitui, nu toti isi permit, unii nu au bani nici de abonament la autobuz, merg pe jos km.... angajatii din sistemul public nu au luat in mare parte salariile de 2 luni, bancile ii someaza..... Haos, saracie, prostie, mafie, toate s-au asezat in tara asta de rahat.....
PD_L  TREZESTE-TE,  nu scapi chiar daca acum esti pe "culmile lumii"  nu infometa lumea, n-o goni din tara,  n-o da afara de la munca, nu nimici sistemul privat in stil stalinist, lasa-i sa pluteasca macar, nu-i arunca in groapa...marii datornici de stat sunt scuzati pardon iertati, cu sopul de a pune mana pe acesti colosi, vreti din cate se pare sa reinstalati oranduirea socialista...pai de ce am luptat noi impotriva PSD-ului? Daca e tradare macar sa stim si noi sustinatorii pdl-ului, sau nu trebuie sa stim! Cat de fragil e acest popor saracul! E fragil deoarece nu este lasat sa se intareasca, asta ar insemna sa fie un pericol ptr clasa politica....
Judec si eu, macar asta nu poate sa mi ia nimeni: judecata, ratiunea, discernamantul, compasiunea ptr oameni.....Nu va mai lasati dezbinati, nu mai cautati ajutorul la EI... politica este doar o functie pe termen si ptr imbogatire rapida, nu e o meserie cu  traditie. Traditia va fi cand selectia in politica va fi facuta de noi si nu de EI.

Ce rost mai are....

http://www.libertatea.ro/stire/sotul-gabrielei-vranceanu-firea-rapus-de-un-atac-cerebral-273536.html

Plec de la  aceasta veste trista, dureroasa, ma simt parca putin vinovata, deoarece am vorbit urat la adresa acestei femei care mie personal nu mi-a facut rau niciodata, dar fiind orbita de campania electorala, am acuzat-o de greseli politice de slugareala pana la lepadare de personalitate.  Dar eu sau voi nu facem greseli? De unde atata ura, atata dusmanie, ce se intampla cu noi? Deschid presa online si nu vad decat jigniri, injurii pana la grotesc,  prostitutie...care s-a mai operat, care s-a mai marit, care s-a micsorat, care si- a mai cumparat si de unde....totul se invarte in jurul acestor stiri mediocre, stiri care nu te fac mai informat, ci partas la prostia lor. Dar toata presa fara exceptie, aplica reteta de tabloid uitand  ca ei, ziaristii, practic alimenteaza incultura consumatorului. Nu mai zic de comentariile ce vin imediat ca reactie sub  articol -sunt de-a dreptul inspaimantatoare unele... Se uita de compasiune ptr cineva fie el si strain. Asa e, cum se spune ca la necaz toti suntem singuri, toti murim saraci. Pasiunile pe teme  politice le gasesc atat de inapoiate, fara pic de valoare conceptuala, inutile si ignorate chiar de distinsii politicieni, desi mesajele noastre sunt strict ptr ei.  Pana nu se va  invata ca viata personala e de cel mai mare pret si nu  fenomenul politic-atipic la noi, societatea va  fi vulnerabila si va cadea in abisul saraciei  de unde nimeni nu o va  scoate, nici macar alesii. In tarile civilizate populatia nu se implica decat atunci cand traiul LOR  este afectat prin mari miscari sociale, vedeti ex Frantei-sunt celebrii, nu iarta nimic..... Asa trebuie sa fie si la noi ca doar romanul e recunoscut ca un popor inteligent dar ar fi cazul sa si arate ca este. Ura, dispretul, minciuna, tradarea dor cum nu ne imaginam. De aici trebuie sa plecam si asa poate mai avem o sansa....Romania  n-a mai fost asa de saraca de foarte mult timp, ce e grav, ca anul acesta va atinge pragul inuman de saracie dar politicienii  vor avea grija sa va minta, sa va invaluie, sa va distraga atentia cu divrese subiecte pregatite deja...in curand o sa le vedeti la tv.  Eu mai cred in omul  frumos si bun, din cartea lui Dan Puric......

Tristetile sunt ca un asternut de frunze moarte

   In valtoarea  vietii, uiti de cele mai multe ori ca poti fi folosit, poti fi lovit, poti gresi sau poti face bine involuntar- fara sa se remarce. Dar cine te mai crede, cine te mai intreaba de ce? Apoi,  ce rost ar mai avea!
  Fiind ancorati mai mult decat trebuie in lucruri care nu ar trebui sa ne intereseze,   uitam ca traim o viata personala, ca existenta noastra e strict a noastra, nu apartinem nimanui si de aici pleaca tristetile noastre, de aici ni se pare ca ne este mai rau ca altora, ca suntem mai napastuiti ca altii, ca suntem mai saraci sau mai bogati...  uite ca nu e asa  desi,  parca,  cineva doreste sa traim intro mare eroare. Ceva  mai puternic decat noi ne calauzeste spre rau. A fi folosit este  o arma de catre cel ce te foloseste, iar cel folosit  nu are nici macar un scut de aparare....trebuie sa taca, fara alt comentariu. Cel ce castiga nu va fi mai fericit ci, doar alimentat cu hrana necesara ptr a supravetui, hrana ce il face si mai puternic si mai rau si mai dur, iar cel vlaguit de toate nu riposteaza deoarece nu mai are energie si daca ar avea ar fi in zadar.... Nimeni nu castiga din acest joc diavolicesc- as zice ca se nasc doar regrete, tristeti, nemultumiri de sine.  Sangele sanatos supt de cel puternic il intareste doar ptr o zi, el va trebui sa caute in alta parte, trebuie sa si alimenteze forta, altfel moare.
  Vi s-a intamplat sa va plimbati toamna prin parc, sunt sigura de asta.....o fac si eu cand imi mai aduc aminte....dar tristetile napadesc pana si pe cel mai imun om la sentimente pure....te fac sa spui: Doamne, calc pe frunze moarte, incet incet asa vom muri si noi, asa se va calca si pe noi, chiar daca o placa de beton ne acopera....natura moare amorteste, dar primavara renaste, ei omul nu are acest noroc divin, el moare si gata...
  Ce ar trebui sa nu uitam cand ne trezim dimineata: multumirea ca vedem soarele,ca suntem sanatosi, ca avem un acoperis,  nu suntem singuri, ca nimeni nu trebuie lasat sa ti conduca viata, hmmm cam greu. Aici as adauga ca nici fenomenul politic  nu trebuie tratat  decat cu indiferenta-  ei se folosesc cu stiinta noastra de noi, ei nu va dau nimic doar va cer sacrificii ptr a creste forta lor- forta lor inseamna bani, numai  banii dau forta..... ei nu vor in politica doar ca au  un mare drag de voi, de tara, ar fi stupid sa credeti asa ceva! Ei sorb cu sete sangele ca personajul rau din orice poveste, ei se trezesc dimineata calculand cat si cum vor mai castiga un ban necinstit prin manevre bine puse la punct, ei nu se tradeaza intre ei, nu conteaza din ce partide sunt, ei sunt uniti si va dezbina doar ca ei sa poata "lucra mai bine" cand doi se cearta la tv sa va alimenteze aparent buna dispozitie, sau sa va enerveze alti cinci sau sase, lucreaza ptr ei .... ingroasa conturile....
  Ce nu trebuie sa uite personajul nascut sa faca rau si nici politicienii ca intro zi vor fi si ei asternutul de frunze moarte si ca poate eu sau voi intro zi vom calca pe el ...se poate si invers, nu?
Amintesc  ceva din filosofia salcamului: "infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara"
Pana cand nu  vom fi siguri ca salcamul si vom invata cand  merita sa acordam atentia noastra  cuiva, atunci vom fi realmente impliniti,  pana atunci  platim...

Pasaje

....    Uf ce zi am avut Tara, hai sa intram putin in ceainaria de la colt...De ce- ai intarziat? Mereu procedezi asa si sunt obligata sa- ti suport acest obicei, imi ajunge si mie.
Deja ma enerva fiinta asta, imi strica seara...dar e prietena mea si o accept si cu nemerniciile ei.
  - M-am intalnit cu cineva pe care tu nu-l suporti si a trebuit sa scap de el pentru a nu ma insoti, daca afla ca ma intalnesc cu tine sigur venea si el. Cu un chip trist Tara imi vorbea de o cunostinta comuna, Darius- un barbat ce nu si gaseste linistea desi are aproape 50 de ani, cauta...si  toate cautarile duc la mine.
 - Bine atunci, hai sa mergem la ceainarie, daca tu crezi ca putem sa ne relaxam dupa o zi asa de banala, merg pe alegerea ta.
  Ajungem plictisite si intro doara deschid usa, primul contact este cu acei clopotei feng-shui agatati special ptr ca, clinchetul lor sa atraga atentia ca cineva le calca pragul. Ne intampina o aroma placuta de vanilie, un interior cald, intim, oameni la masutele mici vorbind in soapta si savurand ceaiuri alese...cateva lumini rosiatice bat spre colturile intunecoase special directionate ptr a nu lasa demonii sa si vada linistiti de treaba- in cultul feng-shui una din reguli este sa nu lasi nimic intro incapere fara lumina fie si artificiala. Cateva priviri se indreptara spre noi, nu le-am definit fetele bine, luminile fiind cum spuneam directionate  cu un scop, dar si sa creeze intimitate. Gasim o masuta retrasa, o alegem din priviri, ne facem confortabile....eu  ma asez cu spatele la intrare, Tara avea in obiectiv toata ceainaria....Nu doream sa vad nimic, preferam sa  privesc decorul de pe perete in stil chinezesc, fara sa reusesc sa i ghicesc taina. Eram abatuta si trista, Tara incercand  sa-mi afle gandurile  am rugat-o sa ma crute in seara asta de detalii, sau sa incerce sa vorbeasca mai putin despre mine si mai mult despre ea. N-am avut succes deoarece femeia e tot femeie....Ni se aduce comanda, aromele ceaiului sunt imbatatoare, simteam cum ma patrund, ma incalzesc...invaluita de aceasta stare ii multumesc in gand Domnului ca m-a calauzit in seara asta aici. Simteam o legatura ciudata cu tot ce tine de decor, de muzica in surdina specifica unui ritual intim dedicat ceaiului, simteam o caldura combinata cu emotia unei iubiri! Ma molesesc dupa cateva inghituri, parca as fi baut alcool aromat....ciudata senzatie...Inchid ochii cateva secunde, gandul meu pleca departe parca ma simt golita, usurata....vreau sa raman asa ca intro transa, dar imediat mi am dat seama unde sunt si imi revin, mai iau o inghititura de ceai si dau de ochii Tarei mirati...O linistesc spunandu-i ca doar ma descatusez de ce ma apasa de prea multa vreme.....Ea stia ce ma apasa, stia misterul, iluzia, imposibilul, sau normalul existentei mele.... Stia, dar nu putea sa inteleaga, fiind si o fire mai agitata. Tot incercand sa legam o conversatie sau sa punem de o micuta barfa, a inteles ca trebuie sa ma lase putin cu gandurile mele, a simtit ca doream sa ma contopesc, cu armonia din interior. Tara, incepand sa si verifice sms-urile, profit si incerc iar sa inchid ochii si sa trag intens pe nari aroma ciudata din atmosfera si ce a ceaiului,,,imi face extrem de bine, se poate compara cu acea baie fierbinte cu sare aromata si ambianta pe masura....Cateva secunde am simtit ca plutesc, inseamna ca reusisem sa ma relaxez....dar brusc, simt o mangaiere pe umarul stang, apoi pe par, o mana puternica s-a lipit pur si simplu de umarul meu, o voce soptita dar  raspicata imi spune:"Esti femeia vietii mele, pentru tine traiesc". Deschid ochii, Tara privea muta, eu ma intorc dar,  nu vad decat un barbat iesind pe usa.. un barbat corpolent, inalt, intr-un trenci negru...atat!
-Ce a fost asta, intreaba Tara cu vocea sufocata?
-Tu sa- mi spui, erai cu fata, ai putut vedea tot!
-N-am avut ce vedea, cand am ridicat privrea, deja totul  se intamplase si a plecat....
-Nici eu nu stiu si nu inteleg ce a fost asta...mi- a spus in soapta ca eu sunt femeia vietii lui.....si a plecat!
-Rade infundat si incepe  sa dezvolte  scenarii....
Nu am reusit s-o opresc din elanul si incantarea exaltata....am lasa-o sa creeze deja idila imaginara. Cu mult efort o mai puteam urmari, imi doream sa scap de ea, dar cum? Ii zic intro doara ca vreau sa plecam....Ne imbracam si usor ne strecuram printre masute....clinchetul se aude....gata, din nou in pacla rece a serii....mergem  cativa pasi si ne luam ramas bun...
-Pe maine Tara. Te sun.....
-Bine draga mea, astept telefonul de la tine si detalii, nu scapi pana nu-mi dezvalui ce a fost cu acel barbat....
O las sa bata campii si ma indrept spre straduta mea, se cam intuneca, ma cuprinde raceala serii, pasii imi sunt din ce in ce mai repezi fara voia mea...e liniste- lumea deja s-a retras pe la  casutele lor....ocolesc cateva gropi si dintro  data  aud pasi, ma intorc....vad un chip in umbra, vad acel trenci, vad barbatul din ceainarie.Ma opresc si-l intreb cu vocea stinsa de frica, ce vrea?
--Nimic, fii linistita, iti veghez drumul spre casa, e tarziu si doream sa am garantia ca ajungi fara probleme..
-De ce mi -ai spus acele vorbe? Cine esti?
Tace, dupa cateva momente spune destul de raspicat: "nu-ti face griji, daca nu poti fi reala ptr mine, vei ramane cea mai frumoasa iluzie a mea, mergi linistita acasa, te voi veghea mereu...sa ti fie bine.....hai, du-te, mergi linistita iluzia mea frumoasa..." Pana si el avea emotii se simtea  in voce, pauzele il tradau, isi cauta cuvintele frumoase, pentru a ma linisti.
Ii urmez sfatul paralizata, intimidata...  pasesc spre casa, imi abandonez straduta, el nu se mai aude  s-a pierdut in ceata densa...e multumit ca am ajuns fara probleme. Interfonul...intru.....

Merita sarbatorit...

   

Pentru toata lumea este a doua zi de Craciun dar, parca  e un facut sa fie cu dubla semnificatie ptr cei care o sustinem si o simpatizam pe dna ELENA UDREA.
Astazi, este ziua de nasterea  a frumoasei noastre ministresse. O cupa cu sampanie isi merita din plin savoarea...
 LA MULTI ANI DISTINSA DOAMNA!

Amintiri de iarna...

   Daca tot a nins un pic si pe la noi, sa zicem ca imi  place,   deoarece  starea de spirit ma trimite cu gandul la vremurile de alta data si am norocul sa pot compara cat de cat cu ceea ce suntem    astazi. In final, vom trage o concluzie: daca e bine sau rau  ceea       ce am ales sa fim...                                          

   Socializarea. De aici o sa incep. Pana nu de mult a fi omenos si saritor era ceva obisnuit si parea atat de firesc sa fii asa, spun asta deoarece imi aduc aminte cu drag, ce insemna sa fii alaturi de un vecin, un amic... Tin minte cu drag ca atunci cand ningea, cel care se trezea primul dimineata, dadea zapada de la poarta dar nu se rezuma numai la a lui, dadea zapada la o parte si de la vecinul din stanga si de la cel din dreapta... multumirile erau pe masura- omenindu-se mai tarziu, la o tuica fiarta sau un vin fiert...normal ca urma sa apara  si ceva bunatati pe masa si uite asa atmosfera de bine se crea. Nu uit chipurile lor, lipsa de griji, povestile de iarna, timpul acordat ptr asa ceva, parca nici acea graba in toate nu-i macina. Oamenii  pareau mai frumosi, mai sanatosi, mai buni...

   Azi ce vedem? Daca ar fi sa compar as spune doar atat: lipsa de omenie, lipsa de respect ptr apropiat, un gest de bine azi pare a fi extraterestru, lumea imbatranita prea devreme, griji,boli, necazuri cu nemiluita, nici salutul banal intre vecini  abia daca se mai rosteste, ura, invidia au pus parca stapanire pe oamenii zilei de azi...

   Tin minte ca ai mei niciodata nu taiau porcul de Craciun odata cu vecinii. Se programau, fiecare in alta zi ptr a se putea ajuta reciproc. Si Doamne ce momente frumoase erau ptr mine, cum asteptam sa se termine mai repede cu parlitul si jupuirea soriciului care niciodata nu mi se parea ca e suficient si cat de fericita eram ca in ziua urmatoare stiam ca ma duc la vecinul nostru si voi mai primi o portie...Ah ce vremuri!

   Azi ce sa va spun? Abia daca ne mai simtitm vecinii, abia daca-i mai vedem la chip si atunci tristi, preocupati, dezorientati....Straini paraca si de ei insisi!

   In Ajunul Craciunului, vecinii stabileau cine se costumeaza in Mos Craciun, era un ritual, in fiecare an alt vecin sau ruda avea rolul minunat. Tin minte cum pandeam si ascultam la usa din camera mea ce se pune la cale, cum puneau cadourile intr un saculet rosu cusut de bunica pe furis si-l ducea vecinului sau rudei care avea sarcina de a fi Mos Craciun in anul respectiv. Tremuram de emotie si mi se parea interminabila ziua respectiva....Mama si bunica se duceau in sufragerie unde trona falnic bradul adus de bunicul meu, rasturnau scaunele de la masa, faceau un deranj controlat si mie imi spuneau ca Mosul era cam orb de batranete si le daramase  fara voia lui....Ce urma va inchipuiti....emotia-tremuram si abia imi spuneam poezia apoi colindul....abia raspundeam Mosului la intrebari interminabile....Of ce momente! Si ca sa fiu sincera si azi ma amagesc frumos, las amintirile sa ma napadeasca si incerc pe cat pot sa creez vraja, dar fara bunici parca nu prea imi mai reuseste, dar nu renunt -o fac ptr ei si in amintirea lor....

   Azi simt si aud ca multi dintre romani nici nu mai dau importanta unor astfel de momente, se rezuma doar la o masa de sarbatoare-adica doar la mancare...Multi dintre copiii zilei de azi nu cunosc astfel de trairi, astfel de asteptari pline de mister in seara de Ajun. Ma intristez la gandul ca ei, nu vor avea amintiri  ci doar un trecut gol,searbad...

   Nu pot sa uit ziua de Craciun, cu masa pregatita de sarbatoare, cu mirosurile imbietoare  de la jambonul afumat si pus la cuptorul  sobei cu lemene din bucatarie,  incurcam si eu  lumea bagandu mi degetele peste tot doar sa gust...si vorba bunicii n-o uit:" ia mana ca te vad..", mirosul de carnati afumati  pusi pe jarul din soba...Ehe, cu regret va spun ca acel gust si mod de preparare nu l pot reusi oricat m a invatat bunica...sau poate ca le reusesc dar caut sa ma intorc prea mult in trecutul de poveste! Cum nici vremurile nu mai pot fi ca atunci nici bucatele se pare ca nu le mai nimerim... Am fost la tara in zilele noastre sperand sa retraiesc vremurile copilariei mele, dar ce deziluzie...nici la tara nu mai este ce a fost...

   Si atunci ce concluzie sa tragem? Cand a fost mai bine, cand am fost mai fericiti alaturi de cei dragi, de prieteni de vecini...? De ce ne indreptam mecanic spre acea parte insensibila a capitalismului? De ce lasam sa ne cuprinda "raceala" lor?  Macar caldura casei si a sufletelor noastre sa le pastram, daca in rest ne occidentalizam cu buna stiinta.

    Dar...ma opresc aici, desi as avea multe de povestit , va las si pe voi sa va cuprinda amintirile si poate le spuneti intr un moment de sensibilitate sufleteasca....