Scriu aceste randuri, sub influenta rautatilor scrise in presa la adresa Elenei Udrea. Gandesc foarte simplu, ca as fi putut fi eu in locul ei si din acest motiv reactionez. Sa- mi fie cu iertare, dar mojicia nu- mi place nici din partea barbatilor, nici din partea femeilor. Unde vrem sa ajungem, pana unde intindem uratenia gandirii? Ce urmeaza? Ma inspaimanta viitorul oameni buni! Cine ne apara de rau? Sunt intrebari simple dar esentiale. Ii multumesc lui D-zeu ca mai sunt oameni rationali pe lumea asta si ca constientizeaza ca, O FEMEIE FRUMOASA, nu este neaparat "usoara" si ca rolul ei nu este doar la cratita si nascatoare de prunci! Ce e rau in a fi frumoasa, eleganta si chiar sa ai un sot bogat? Ce e rau in a te face remarcata chiar daca sotul bogat este in umbra si te propulseaza in cariera fie si cu banii lui. Daca rezultatul este benefic societatii, de ce sa cauti si ce nu este? De ce o femeie frumoasa e judecata in fel si chip, ea nu poate fi normala, sfioasa, onesta? De ce se pun etichete asa de usor, asta nu inteleg? Si eu simt acele "intepaturi", de la oamenii mici ai urbei mele, dar ii las sa se convinga de greseala, asa am invins prostia, invidia, rautatea prin eleganta si modestie. Sunt mandra ca pot face asta. Si Elena vad ca face la fel, stiu ce spun. Sustin onestitatea si bunul simt, in rest nimic nu ma poate convinge, ca omul rau poate fi si bun.