Ultima zi

Da, se apropie ultima zi din an, poate e bine, poate e rau, depinde cum vrem sa privim acest eveniment! Unii dintre noi uita frumusetea si placerea vietii- isi contabilizeaza SFARSITUL ANULUI succesul si contul, altii ironizeaza tot ce li se intampla si isi zic ce-o da Domnul, altii traiesc la intamplare fara responsabilitati, iar cei mai apreciati de mine isi inventariaza sufletul si daca l-a facut fericit, daca i-a dat hrana spirituala, bunatatea vietii, bunatatea si frumusetea de a iubi, de a darui fara sa se gandeasca la cel mai ieftin lucru si anume cum sa- i cumpar sufletul!!!! Si ce pacat, tot ei vor suferi cel mai mult, imi este mila si de acesti oameni care nu-si asculta macar odata inima si n-o face fericita. De aceia as face ceva daca as putea pt lumea nefericita, le- as cere sa se opreasca un pic si sa se intrebe daca sunt FERICITI. Dar pot face eu asta? Nu, dar incerc prin acest eseu, incerc in anonimatul meu, sa spun ca anul care trece a fost frumos numai daca ati descoperit esenta si valoarea vietii, daca nu ati descoperi-o atunci va doresc sincer ca anul care vine sa va aduca acest sentiment in cale.......LA MULTI ANI!

In fiecare an e un inceput

Dar nu de Anul Nou, nu suport aceasta festa. In schimb Craciunul e sfant e mirific, ma transforma radical intr-o copila aproape infantila, deoarece imi impun sa ma amagesc cu tot ce mi s-a spus in copilarie de bunici, ca este adevarat. Da, bunicii, of cat i am iubit. Jocul lor de a ma face sa cred ca vine Mosul ala batran, cu sacul plin- dupa fapte- eeeei si cum ii mai ascultam, cum mancam la dorinta lor pana imi venea rau.... numai sa nu i supar. Gaseam cu prietenul meu de suflet Ovidiu, doua trei scaune rasturnate un pic de deranj in sufragerie, cica- ziceau ei, mosul e batran si nu vede bine, iar eu copil docil si prostut, credeam, grav e ca si acum ma amagesc.....dar degeaba. Nimic nu mai e cum a fost, deoarece nici bunicii nu mai sunt, m- au parasit. Buna-asa ii ziceam- acum 5 ani, desi o imploram in spital sa nu ma lase si ea imi clipea din ochii ca ma aude si nu ma lasa.....Dar intro noapte torida intru- un spital, numai noi doua la reanimare.... s- a stins si atunci am realizat cat sunt de singura....ca pe bunici nimeni nu- i poate inlocui, nici parintii, nici fratii, nici sotii sau sotiile, nimeni. Ca numai bunicii, reuseau sa ne amageasca de bunatatea Mosului, numai ei stiau cum sa ne "minta", numai ei au fost si sunt perfecti, ca numai ei stiau sa ne dojeneasca cu vorba-i dulce, numai cu ei puteam fi obraznica, fara sa fiu "altoita", numai cu ei ma simteam PERFECT. Dar acum, am descoperit o alta parte a frumusetii vietii, o alta etapa. Si mai sper, ca si voi cei care-mi cititi eseul sa fiti fericiti si iubiti, chiar VREAU asta si va impun sa fiti fericiti. Haideti sa asteptam Craciunul, poate va fi bine, poate vom avea surprize placute, poate......vine Mosul ala batran aproape orb.....care o sa ne rastoarne prin casa obiectele ce-i stau in cale!

Prieteni

Pentru a posta la mine pe blog, complectati casuta cu acel cod ce va apare, apoi bifati: nume sau anonim. Ce doriti E foarte simplu acum. Multumesc!

A fi cateva clipe copil...

.....pare un joc frumos, ce face bine sufletului. A crede in ceva in care parintii nostrii, cu atata sarg ne spunea ca exista, Mos Nicolae, Mos Craciun, merita din respect pt staruinta lor sa credem. Sa ne amagim frumos, sa daruim care cum si cat putem, sa fim toleranti si mai zambitori, ne va face fericiti! In aceasta peioada eu doar voi darui.....si chiar ma simt bine, SUNT FERICITA!