O poveste.....

......de iarna trimisa de prietena noastra NG.

Posibil.....

......sa traiesc intro mare eroare! Meditand asupra acestei constatari, cred ca vad lumea asa cum vreau eu sa fie, nu asa cum este in realitate. Daca e sa ma ghidez dupa o intelepciune tibetana care afirma aprox asa:"Cand vrei ceva, tot Universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce dorsesti", imi este prea greu sa inteleg profunzimea acestei gandiri, poate ca nu am capacitatea de a recunoate acele semnale de la Univers, poate nici nu le merit!!!!Dar cine le merita? Am invatat in timp, ca exista un limbaj fara cuvinte, ca trebuie sa descifrezi ceea ce ti se transmite, refuz aceasta cale de a ghici. E prea filozofica si complicata, mie imi plac lucrurile simple si frumoase.......

Puterea necuvantului doare

Daca as pleca de la premiza ca orice zi este o mica viata, poate totul ar fi mai frumos, dar nu suficient. Avem o viata de la D-zeu, el ne calauzeste, dar de multe ori nu primim ceea ce ne dorim si aici as aminti ce spunea Cioran, un crud adevar pe care multi nu-l accepta:" Prin orice pot cadea in lume, numai printr-o mare iubire nu" Lucrurile se schimba de multe ori din rau in mai rau, fugim de ce ni se ofera, fugim de noi, fugim crezand ca ne va fi mai bine, fugim de noi insine.......

Cuvintele de multe ori pot face rau....

.....am constatat acest lucru, in special ieri 4 noiembrie. Vreau ca aceasta zi sa nu fi existat, vreau ca doua persoane putin spus dragi mie sa uite aceasta zi, este mai mult decat un blestem. O sa port povara cuvintelor de ieri cu demnitate...........Raman fidela ideii ca: "Adevarul nu trebuie negat"

Si azi.......

.....nu renunt la vis si nici maine...............

Nu renunt......

nfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.

Storia d'amore...

Isi are rost existenta? Daca da, pentru cine?